- elocvénţã
- s. f., g.-d. art. elocvénţei
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
elocvénţã
Look at other dictionaries:
elocvenţă — ELOCVÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător. ♦ Expresivitate. [var.: (înv.) elocínţă s.f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia. Trimis de the catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ELOCVÉNŢĂ s. 1. v … Dicționar Român
retorism — RETORÍSM s.n. Abuz de figuri şi de elemente retorice, elocvenţă emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conţinut. – Din retoric. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RETORÍSM s. v. afectare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
elocinţă — ELOCÍNŢĂ s.f. v. elocvenţă. Trimis de LauraGellner, 23.01.2008. Sursa: DEX 98 elocínţă s. f., g. d. art. elocínţei Trimis de siveco, 09.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic ELOCÍNŢĂ s.f. Elocvenţă. [cf … Dicționar Român
oratorie — ORATORÍE s.f. Arta de a compune şi de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvenţă, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. cf. it. o r a t o r i a . Trimis de ionel bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 ORATORÍE s. v. retorică. Trimis… … Dicționar Român
retorică — RETÓRICĂ s. elocvenţă, oratorie, (înv.) limbuţie, ritorie: (Îşi însuşeşte arta retoricăii.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime retórică s. f., g. d. art. retóricii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RETÓRICĂ… … Dicționar Român
retoric — RETÓRIC, Ă, retorici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justeţea ideilor expuse printr o argumentaţie bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însuşirea… … Dicționar Român
elocvént — adj. m., pl. elocvénţi; f. sg. elocvéntã, pl. elocvénte … Romanian orthography
brevilocvenţă — BREVILOCVÉNŢĂ s.f. (livr.) Însuşirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BREVILOCVÉNŢĂ s. brahilogie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime brevilocvénţă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
dovadă — DOVÁDĂ, dovezi, s.f. 1. Fapt sau lucru care arată, demonstrează ceva; probă convingătoare, mărturie. ♢ loc. adv. Ca (sau drept) dovadă = ca semn că..., pentru a dovedi că... ♢ loc. vb. A da dovadă de... = a dovedi, a vădi, a arăta, a manifesta. ♦ … Dicționar Român
elocuent — ELOCUÉNT, Ă adj. v. elocvent. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN elocuént ( tă), adj. – Convingător, grăitor. – var. elocvent. lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. var. se datorează pronunţării … Dicționar Român
